Rolul feedbackului în mentorat

Este esenţial pentru un mentor să fie atent şi să înţeleagă pe parcursul relaţiei de mentorat, atât nevoile voluntarilor cât şi reacţiile lor, comportamentele lor şi să le ofere feedback la momentul potrivit.

Feedback-ul este un intrument pe baza căruia mentorii şi voluntarii, în cazul nostru identifică metode de a-şi ameliora constant activitatea. El este folosit ca element important în obţinerea unor performanţe mai înalte din partea celor implicaţi în procesul de mentorat. Asfel, voluntarii sunt antrenaţi să definească singuri căi de îmbunătăţire a propriilor performanţe.

Feedback-ul poate fi direct (discuţii, întâlniri) sau indirect (chestionare, date obţinute de la colegi sau supervizori).

Dacă feedback-ul primit este pozitiv, el define motivant pentru îmbunătăţirea performanţei. Dacă feedback-ul este negativ, beneficiarul procesului de mentorat va decodifica în plan acţional şi comportamental necesitatea unei ameliorări a muncii sale.

Feedback-ul ar trebui:

• să se bazeze pe încrederea dintre emiţător şi receptor;

• să fie specific, nu general;

• Să fie oferit când receptorul este pregătit să îl accepte;

• Mentorul trebuie să verifice înţelegerea corectă a mesajului pe care l-a transmis;

• Trebuie să conţină acele lucruri pe care receptorul este capabil să le facă în cadrul activităţii sale.

Studile efectuate de Agenţia Canadiană de Dezvoltare Internaţională (Agence Canadienne de Developpment International) identifică trei forme de feedback, din perspectiva emiterii lui:

1. Feedback evaluativ: emiţătorul emite o judecată, fără a mai lăsa loc dialogului sau explorării opţiunilor. El lasă în seama receptorului asumarea întregii responsabilităţi. Exemplu: „Vorbeşti fără încetare şi îi întrerupi pe ceilalţi.”

2. Feedback descriptiv: emiţătorul enunţă faptele fără a le interpreta. El pune în evidenţă aspecte precise din comportamentul receptorului. Exemplu: „În ultima jumătate de oră, ai intervenit în discuţii timp de douăsprezece minute.”

3. Feedback experienţei: emiţătorul descrie impactul comportamentului pe care îl are cealaltă persoană. În acest tip de feedback, autorul îşi asumă responsabilitatea reacţiilor sale şi vorbeşte la persoana I. Exemplu: „Când cineva vorbeşte mult, eu am tendinţa să nu-l ascult şi să mă retrag”.

Pentru a fi eficient, feedbackul trebuie să ţină cont de o serie de exigenţe ce afectează ambele persoane implicate în mentorat. O regulă esenţială pentru un feedback corect este ca el să fie dat imediat după comportamentul observat. O a doua condiţie este ca persoana căreia îi este adresat feedbackul să fie în acel moment dispus să îl primească. Cel mai bine primit este feedbackul care a fost solicitat.

Indiferent de conţinut şi formă, feedbackul trebuie să fie perceput ca o modalitate de ajutor.

Referinţe: Viorica Aura Păuş- Comunicare şi resurse umane, Ed. Polirom, Iaşi, 2006.