Un mentor bun este format sau nascut?

Da, este putin din amandoua, ai dreptate!
Sunt de acord cu multe din atributiile sau caracteristicile mentorului mentionate de tine, mai putin cu doua:
1. nu cred ca mentorul trebuie sa dea sarcini - cel putin nu in context SEV. Asta e rolul coordonatorului proiectului si eu cred foarte puternic in separarea celor doua roluri - coordonatorul se ocupa de proiect si de activitatile voluntarului, iar mentorul se ocupa de adaptarea lui, de linistea sa sufleteasca, de dezvoltarea si cresterea acestuia. Sigur, ce poate face mentorul e fie sa discute cu coordonatorul despre ce sarcini ar putea primi voluntarul, fie sa il ghideze pe voluntar in procesul sau de invatare asa incat acesta sa caute treptat sarcini tot mai complexe. Dar cred ca daca mentorul ajunge sa dea sarcini concrete de proiect, isi pierde din neutralitatea esentiala pe care trebuie sa o detina in relatia sa de intermediar intre voluntar si organizatia gazda
2. in al doilea rand, cred ca e usor problematica pozitionarea mentorului in rol de parinte al voluntarului - sau cu atributii similare unui parinte. Asta inseamna pe de o parte ca trebuie sa existe o diferenta clara de varsta intre voluntar si mentor, iar pe de alta parte, o mult mai bogata experienta de viata. Nu spun ca detinerea acestora nu ajuta extrem de mult in relatia mentor-mentee(voluntar), dar nu pot sa nu ma gandesc daca asta exclude cu totul posibilitatea succesului unei relatii de mentora de tip peer-to-peer, sau oricum, de pe pozitii mai degraba egale decat inegale intre voluntar si mentor. Un tanar de 25 cu abilitati foarte bune de consiliere/comunicare/empatie poate sa fie mentorul unui voluntar de 18-20 de ani? Sunt sigura ca sunt avantaje si dezavantaje in ambele situatii... e pur si simplu o perspectiva in plus asupra situatiei :)
In mod ideal, voluntarul va avea de partea sa atat pe mentor, cat si pe coordonatorul proiectului si proprii parinti (sigur, cu nivele diferite de implicare), care ii ofera fiecare in parte sfaturi si provocari diferite, care luate impreuna construiesc un sistem de suport si un cadru de invatare si dezvoltare propice nevoilor si potentialului acelui voluntar.

       Este greu de stabilit insa eu tind sa cred ca a fi mentor inveti sa devii. Evident ca trebuie sa fii inzestrat cu anumite calitati printre care prioritare cred ca sunt rabdarea si toleranta. De asemenea trebuie sa aiba o inteligenta emotionala bine dezvoltata. Eu una vad mentorul ca pe un parinte pentru voluntar, dar ca pe un parinte profesional. El indruma voluntarul astfel incat acesta sa devina independent si autonom. Il ajuta sa inteleaga mai bine ce isi doreste, unde se situeaza, il ajuta sa isi creasca stima de sine, il ajta in procesul de maturizare.
       Referitor la ceea ce spunea Corina Pintea cred ca ar trebui sa fie important cat de mare este diferenta de varsta dintre voluntar si mentor. Filosoful Emerson zicea: "Orice om pe care îl întâlnesc îmi este superior într-un fel oarecare. De aceea, învăţ pe lângă dânsul". Deci chiar daca mentorul tau este mai tanar decat tine nu inseamna ca este mai putin potrivit ca sa-ti fie mentor pentru ca depinde de dedicare lui pentru domeniul respectiv cata experienta are si nu de varsta.

Cred ca ne intalnim cu intrebarea asta de fiecare data cand discutam in detaliu mai multe subiecte precum leadership, talent artistic, antreprenoriat, etc.

Din punctul meu de vedere cei care opteaza pentru varianta: este din nastere- nu au energia necesara, sau vointa sa depuna eforturi pentru a ajunge la un anumit nivel, si se ascund dupa acest paravan - nu m-am nascut cu asta...deci nu am sanse, ar trebui sa ma orientez spre altceva.

Cei care opteaza pentru varianta se invata uita un component important in orice reusita: pentru orice actiune, nu este neaparata nevoie doar s urmam anumite reguli pentru a reusi. E clar ca poti face ceva urmand instructiunile, dar valoarea adaugata este atunci cand iti pui la bataie abolitatile, propria personalitate si stil de lucru pentru a imbunatati acel proces/actiune, pentru a aduce alte modalitati pentru rezolvare. Eu inteleg prin expresia - este innascut - acea parte din oameni care nu se multumesc cu ce iau de la altii si vor intotdeauna sa treaca orice activitate/procedeu prin prisma personalitatii lor, prin filtrul lor analitic, si sa il imbunatateasca si sa il muleze pe propriile abilitati pentru a performa in acel rol.

Si cred ca toata lumea este in stare sa indeplineasca ambele parti.

Poate nu pot sa fiu cea mai buna balerina, dar stiu cu siguranta ca daca as vrea, as putea sa ma antrenez asiduu si sa descopar ce forma de dans ma avantajeaza ca sa devin foarte buna in acest domeniu.

Legat de mentorat, am aceeasi impresie. Sunt anumite cunostinte, experiente de care avem nevoie si fara de care nu putem performa la nivelul dorit, dar in acelasi timp trebuie sa ne analizam si sa vedem ce punem la bataie ca acest proces sa iasa mai bine decat nivel standard, pe ce pot pune accentul pentru a-mi indeplini rolul si ce aduc eu ca si individ ca si inovatie, ce pot da mai departe, cum pot imbunatati acest proces - asa vad eu talentul.

Legat de varsta - pot foarte usor sa imi imaginez un profesor de la facultate care poate fi foarte usor intrecut in abilitati de comunicare de un student in clasa lui. Tot asa imi pot imagina cat de mult impact si ce rezultate poate avea un mentor de 23 de ani care e foarte motivat, pregatit, si dedicat procesului, si un mentor de 45 de ani, cu experienta de viata, dar care nu intotdeauna poate fi de folos in anumite situatii specific identificate ca si probleme de catre mentee.