Should I go WILD?

Acest articol se vrea un articol care să ridice o serie de întrebări celor care doresc să profeseze ca şi mentori în cadrul lucrului cu tineri. Nu am pretenţia să ştiu răspunsuri şi nici să le aflu, ci pur şi simplu să am libertatea de a lansa gânduri ce prind forma de întrebări.

Nu ştiu căţi dintre voi v-aţi pus întrebarea: de când există mentorat? Eu una m-am întrebat şi fără să consult vreo carte sau vreun site web, mi-am răspuns singură că, cu siguranţă mentoratul există de când lumea. Ţin să cred că mentoratul există atât în rândul oamenilor, cât şi în rândul animalelor şi chiar în cel al plantelor. Trebuie doar să deschidem ochii la ceea ce natura ne învaţă: puii mai mari îi îngrijesc pe cei mai mici, îi ghidează în procesul de creştere, îi însoţesc la vânătoare ... apoi unele frunze le ocortesc pe celălalte, unele plante cresc pe lângă altele pentru a le protejeza şi tot aşa.

Înseamnă că a fi un mentor este în natura noastră de a fi. Este un proces natural care există în fiecare dintre noi şi pe care îl manifestăm conştient sau nu. Şi atunci instinctual se naşte întrebarea ... de ce avem nevoie de pregătire pentru a ne numi (a fi) mentor ?

Ce ne poate aduce o formare în plus de ceea ce deja avem? – Întrebarea mea către mine şi către voi este: pe ce anume ar trebui să ne axăm în procesul nostru de formare ca şi mentori? – să abordăm mediul academic? Să cunoaştem teorii, dileme, structuri, clasificări, cărţi? Sau să ne permitem să devenim mai conştienţi de ceea ce se află deja în noi? ... să ne întoarce la sentimentele de bază cu care ne-am născut dar pe care le-am uitat încă din copilărie: entuziasm, bucurie, dăruire, iubire necondiţionată, compasiune, joc şi joacă.

Ce anume ar trebui să facem noi ca mentori? Să devenim mai formaţi? Sau să devenim mai simpli, mai deschişi şi mai aproape de noi şi de cei pe care îi avem sub aripa noastră?  Oare mentoratul din ziua de astăzi ne permite să fim „sălbatici”? sau este necesară formarea?

Oare există un stagiu de la care te poţi numi „mentor” ? sau ţine de fiecare individ să îşi asume identitatea de mentor? Oare dacă mi-aş întreba mentorul meu dacă se identifică cu termenul de mentor ... ce mi-ar răspunde? Un mentor certificat este mai valabil decăt un mentor „sălbatic”? – există oare vreo deosebire?

Pun eu oare prea multe întrebări la început de curs de formare pe mentorat? ... o fi totul în alb sau negru ... sau ne permitem să vedem viaţa în culori?