Pro sau contra programelor de mentorat dezvoltate la nivel de organizație?

Reflectând la experiența acumulată în ultimii ani de mentoring am constata o evoluție a acestui concept și a modului de abordare a mentoringului în cadrul organizațiilor.

                Astfel, la începutul anilor 2003 s-a conceput un program de mentoring pentru cadrele didactice din mediul rural în cadrul căruia am lucrat începând cu anul 2005. Acest program a fost gândit de un grup formidabil de formatori și ulterior a fost transpus în practică de cei aleși a fi mentori. În perioada aceea mentoring-ul a fost pentru mine o provocare, mai activasem ca formator și ca trainer, dar acest rol era cu totul nou. Programul debuta cu o analiză de nevoi a formabililor, urmată de dezvoltarea de cunoștințe în domeniul noilor metode de predare și evaluare, transpunerea acestora în practică și la final, evaluarea. Programul, cu mici variații la partea aplicativă, era identic livrat pentru toate cadrele didactice. Deci, cei care au gândit mentoringul au elaborat un program de dezvoltare profesională aplicabil pentru întreg grupul țintă, foarte puțin personalizat și individualizat, dar era debutul…

                Mai recent, în ultimii 3 ani, am constat că abordarea mentoringului a suferit ceva modificări, în sensul că se apleacă mai mult spre nevoile voluntarului/formabilului, dar încă se menține ideea de program gândit la nivelul organizației, adaptat într-o oarecare măsură nevoilor voluntarului.

                De aceea, am ajuns la concluzia că majoritatea programelor în care am lucrat promovau un mentoring tutelar.

                Ce îmi doresc? Să promovez un mentoring centrat pe dezvoltare. Atunci apare întrebarea: mai dezvoltăm sau nu programe de mentoring la nivel de organizație?

                Răspunsul meu nu este simplu, și da, și nu! Adică? mă veți întreba. Consider că orice organizație are deja sau va avea în timp o strategie de lucru cu voluntarii dezvoltată la nivelul managementului acesteia sau la nivelul coordonatorului voluntarilor, la care se poate adăuga schița unui program de mentoring. De ce schiță? Simplu, ea va fi personalizată și individualizată pentru fiecare voluntar în funcție de nevoile de dezvoltare pe care le identificăm împreună cu acesta. Cred că rolul nostru nu este acela de a construi un posibil plan de dezvoltare/acțiune pentru voluntar; rolul nostru de mentori este acela de a-l sprijini pe voluntar în demersul său de a-și defini direcții, obiective și activități  viitoare.

                Și totuși întrebarea rămâne, cum privim mentoratul SEV: după un program dezvoltat în organizație și aplicat tuturor voluntarilor sau un program construit participativ mentor-voluntari?