O experienta de mentorat

La inceput eram destul de contrariat oarecum, spunandu-mi ..Ce se baga asta in viata mea, in planurile mele, ...De ce vrea asta sa stie ce vreau eu de la viata...Pe masura ce timpul a trecut am realizat ca dorea sa ne cunoastem mai mult, sa interactionam mai mult, sa invatam unii de la altii, din experientele fiecaruia. Acest lucru ne-a apropiat in timpul facultatii, facandu-ne o grupa de asistenta sociala apreciata la acea vreme,, zic eu”.

O parte din colegii mei au ramas in domeniul asistentei sociale, iar altii au devenit profesori- indrumatori pentru elevii si tinerii din proiectele in care ei sunt angrenati.

            Eu personal am simtit nevoia in anii de facultate de a primi un sfat, o idee, o indrumare de la cineva ( nu neaparat avizat, ...ci pur si simplu o ideea frumoasa de la cineva).

            In cadrul proiectelor in care lucrez in acest moment pot spune ca fac un fel de mentorat( mai ales in cel legat de tineri si voluntarii proiectelor). Cum de-am ajunsa fac acest lucru, am vazut la multi dintre ei aceleasi nevoi pe care le-am avut eu, si care au fost indeplinite cu greu, de aceea mi-am propus ca in cadrul profesiei mele sa vin in intampinarea acestora. Concret, vad la oamenii angrenat in in cadrul proiectelor nevoia de a fi sprijiniti, de a primi o idee, o sugestie privitoare la ceva. Oferta de informatie cu privire la dezvoltarea lor proprie sau profesionala este foarte mare, dar dupa parerea mea nu si consistenta. In lumea in care traim, unde totul se desfasoara cu repeziciune, oamenii intra intr-un fel de malaxor din care nu mai ies, altii le dicteaza ce sa faca, pe ce drum sa apuce, ce sa aleaga  samd.

          Concret, ce fac eu : sprijin tinerii oferindu-le informatii cu privire la dezvoltarea lor, ce cursuri ar putea sa faca, ce parere au despre ceea ce le ofera societatea ,,moderna”, unde ar putea sa lucreze, cum sa-si caute un loc de munca, care sa i se potriveasca, sa priveasca real si pragmatic mersul societatii actuale.

         Am cativa prieteni pe care i-am influentat intr-un mod foarte frumos, de cand ne cunoastem, si pot sa o spun din toata inima, ca ma bucur ca le-am putu fi de folos, ( doi dintre ei chiar imi spun mentorul). Nu m-am mandrit cu asta, vreau sa raman la fel acelasi sprijin, prieten, mentor pentru cei din jurul meu, cu care lucrez in mod special.

         Fiind alaturi de ei, eu personal am invatat foarte multe de la ei, prin experientele prin care am trecut, intotdeauna i-am pus pe ei sa u acel ceva, i-am sprijinit in luarea deciziilor si nu am hotarat eu pentru ei.

        Inca nu am devenit un mentor cu ,, acte in regula” dar vad rezultatele muncii mele si nu pot decat sa ma bucur, sa vad ca ,, nu traiesc degeaba”

Sorin Marinescu