O experienta de mentorat cu bunicul meu

Sunt intru-totul de acord cu aceasta afirmatie, care nu imi apartine insa. Daca ma gandesc bine la toate rolurile de mai jos, imi vin in minte parintii mei in primul rand care in tot acest timp au fost alaturi de mine, ghidandu-ma si ajutandu-ma ori de cate ori am avut nevoie.

Dupa ce se sedimenteaza aceste ganduri, sapand in profunzimea gandurilor mele, il descopar pe bunicul meu ,, un om cu patru clase, moral si principial” de la care practic am invatat tot, lui ii datorez astazi tot ceea ce sunt eu, principiile si morala insuflate de catre el in toti acesti ani.

Pana la 25 de ani cand am hotarat ca trebuie sa tai cordonul ombilical, mi-am petrecut mare parte din vacante la bunici la tara, cum spune romanul, unde am petrecut clipe de neuitat si unde alaturi de bunicul meu am invatat foarte multe.

Istorisirile mele poate sunt putin haioase, dar aleg sa scriu aceste lucruri, deoarece mi-au marcat existenta, si daca tot suntem pe blog, o putem face povestindu-ne experienta de-o viata.

Bunicul meu era un om bland, cu putina carte, dar cu o minte agera si o intelepciune adunata in timpul vietii destul de grea pe care a avuto. Dupa ce am venit la facultate si vizitele mele la bunici erau tot mai rare, m-am tot gandit la modul lui de a privi lucrurile, viata insasi, cum primea toate incercarile vietii si cum reusea sa razbata prin toate acestea.

De la el am invatat ca trebuie sa fiu optimist, realist, sa stau drept in fata problemelor, sa le privesc/infrunt, sa incerc sa le rezolv, sa-mi respect cu constinciozitate principiile, sa aleg sa fiu moral, chiar daca termenul poate parea perimat si naste discutii lungi despre ce inseamna termenul moral pentru mine.

Intotdeauna ma incuraja, sfatuia si spriinea in deciziile pe care le luam, de la lucrurile simple care trebuiau facute in gospodaria proprie, pana la modul in care sa ma comport cand ajungeam la oras, cu colegii de scoala si parintii.

Avea un stil care impunea respect, spunandu-mi critic pe un ton foarte bland, actionand asupra anumitor comportamente de-ale mele care nu erau intocmai bune.

Imi dadea numeroase sarcini, stiti ca la tara se munceste nu se sta, sa culeg fructe, sa adun iarba taiata si cosita de el, sa sap via, samd, lucruri care la prima vedere par banale, pentru mine erau importante, ma ajutau sa capat incredere in mine, vedeam lucrul facut de mainile mele.

Ramaneam uimit cat de multe informatii detine cu privire la ce se intampla in societatea romaneasca, cata istorie stie, si cum interactiona cu oamenii din jur.

Ii placea natura, lucrurile bine facute, linistea, sa investeasca in relatii, avea destul de multi cunoscuti care il ajutau la diverse munci specifice unei gospodarii de la tara.

Toate astea mi-au marcat existenta, si ma bucur ca am avut parte de asa ceva, mai ales in lumea in care traim acum, avem nevoie de coloana vertebrala, de gasirea unor ancore puternice in realitatea societatii actuale.