Cel mai bun mentor este cel care a avut un mentor

      Pe termen lung mă gândesc că putem avea un obiectiv: ca fiecare voluntar care a beneficiat de mentoree, după o perioadă de implementare ale activităților sale din cadrul proiectului în care este implicat și bifarea a câtorva obiective, să își propună un obiectiv nou: să devină el însuși mentor.

      Sigur, poate nu după o lună sau 6 luni, dar poate când reușește să acumuleze sufficient de multă experiență pentru a putea fi un real sprijin pentru viitorii voluntary ceva mai începători. Asta ar fi extraordinar! O adevărată experiență de sharing. Cel care a benficiat o dată, ar putea să înapoieze simbolic resursele care l-au ajutat și sprijinit să se autonomizeze. Iar experiența pe care a acumulat-o și modelul de mentor la care are acces, îi pot facilita dezvoltarea propriilor abilități de mentor, mai ales că acest tip de experiență direct este cel mai eficient în a transmite mai departe. Benficiarul devine generator, îmbogățind abordarea prin prisma resurselor și noilor conștientizări la care a avut acces.
    Pentru ca acest obiectiv să se cristalizeze încă din faza inițială de Mentorat, mentorul poate aplica exerciții cu voluntarul în sensul de a-i facilita accesarea unui roll nou de auto-mentorat (Cum ar fi să fiu eu însumi mentorul meu? Cum mi-aș recomanda să mă comport în această situație? Ce atitudine pot lua față de sarcina x? etc) și îl va invita pe voluntar să joace rolul mentorului. În acest fel putem obține beneficiul unei conștientizări mai bune a rolului de mentor de către voluntar, alături de activarea resurselor personale pentru a face față provocărilor. 
    Un voluntar devenit mentor poate fi povestea oricui. Important este cum și în cât timp. Un concept tip Pay it Forward. Pentru o lume mai bună, mai conștientă, mai prezentă la propria viață.