Aşa NU!

În rândurile care urmează, doresc să împărtăşesc cu cei interesaţi, exemple (momente) pe care eu le consider din categoria „aşa NU se face mentorat”.

 

 

Din anul 2007 sunt coordonatoarea unei structuri de 35 de tineri din oraşul meu. În acest timp, un procent de 80 % din tineri, au ieşit din această structură, însă cu restul de 20% am realizat cam 80% din activităţiile propuse (principiul Pareto – care s-a aplicat în cazul acesta). În continuare vă voi povesti exemple pe care le-am trăit, din care am învăţat foarte mult, însă pe care doresc să le evit a se mai întâmpla, deoarece pot avea urmări grave.

 

• Mentorat fără să se definească încă de la bun început rolurile – în momentul în care echipa de tineri trebuie să realizeze o sarcină, cum ar fi organizarea unui eveniment, este de indicat ca mentorul să fie cel/cea care defineşte foarte clar rolurile, atât a lui/ei cât şi ajută la definirea rolurilor în echipă.
• Mentorat la ora 2h00 noaptea – fiecare situaţie trebuie abordată la timpul potrivit. În cazul în care un conflict sau o neînţelegere este lăsată nerezolvată, aceasta poate să reapară în cele mai nepotrivite momente. Să vă vorbesc despre un exemplu practic ... în cadrul organizării unui eveniment cu echipa de voluntari, au apărut conflicte şi neînţelegeri care au fost discutate şi re-discutate astfel că şedinţa s-a prelungit de la ora 22h00 – 2h00 (ţin să preciz că situaţia a fost de aşa natură, încât şedinţele de evaluare în cadrul acelui eveniment au fost ţinute după încheierea activităţilor, şi de aceea s-a ajuns ca ora de start, ora 22h00). Însă la ora 2h00, nici o soluţie nu s-a rezolvat, ci s-au creat şi mai multe frustrări. În astfel de cazuri noapte într-adevăr devine un sfetnic bun, şi soluţile vin în mod miraculos o dată cu răsăritul soarelui şi cu un somn bun.
• Mentorat fără mentor – persoana care se ocupă de mentorat într-o organizaţie ar fi de indicat să nu mai deţină prea multe roluri în cadrul acelei organizaţii, deoarece există riscul ca fizic să nu mai aibă timpul necesar îndeplinirii rolului de mentor.
• Mentorat sub presiune – chiar dacă este o condiţie obligatorie a programului Tineret în Acţiune, mentoratul nu ar trebui să se facă sub presiune , „pentru că aşa se cere” sau şi mai rău, pentru că este „la modă” – ci să fie o alegere asumată a celui / celei care ocupă această poziţie.
• Mentorat ca „formă fără fond” – rolul de mentor vine cu un bagaj de responsabilităţii.  Consider că mentorul trebuie să fie conştient/ă de ele şi mai ales să fie apt/ă să le interiorizeze. Nu poţi ghida pe cineva, dacă tu nu eşti pregătit/ă din interior să o faci ... „Fii mentorul pe care vrei să îl vezi în lume”!

 

Însă chiar dacă situaţii menţionate mai sus se întâmplă, sfatul meu este reflectarea asupra lor şi aşa cum Mihai Iordache afirmă în articolul „Poveste cu feedback” – „să procesăm, să ne uitam la orice apare şi să conştientizăm”.