Abilităţile fundamentale de consiliere

Consilierii psihologici nu sunt vrăjitori, comportamentul lor, modul de raportare la client, care în cazul celor mai mulţi profesionişti are ca rezultat rezolvarea problemelor acestora, este unul învăţat, studiat, documentat şi are ca punct de plecare abilităţile fundamentale de consiliere. Cele mai importante dintre acestea sunt:

Ø      Ascultarea activă oferă suportul unei bune comunicări între consilier şi client. Ea contribuie la încurajarea subiectului în direcţia comunicării. Baza ascultării active o constituie comportamentul de aşteptare, manifestat prin: adoptarea unui limbaj corporal adecvat, stabilirea contactului vizual direct, modularea vocii, evitarea evaluărilor şi etichetărilor.

Ø      Observarea comportamentului permite o înţelegere mai clară a mesajului transmis, a stării afective a clientului. Observarea are doi indicatori importanţi: comportamentul nonverbal şi comportamentul verbal

Ø     Adresarea întrebărilor ajută în clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor şi valorilor personale. Întrebările pot fi: închise (cu răspunsuri da/nu), deschise (prin care se exprimă atitudinile, valorile, sentimentele şi opţiunile clientului), justificative (îndeamnă clientul să identifice cauze, motive; sunt asociate cu sentimentul de vină; nu sunt recomandate a fi utilizate în consiliere); ipotetice (utile pentru vizualizarea consecinţelor pozitive sau negative ale unor acţiuni)

În formularea şi utilizarea întrebărilor adresate clienţilor: folosiţi întrebări care nu conţin fraze lungi; nu repetaţi întrebările  pe care clientul nu le-a înţeles, ci reformulaţi întrebarea; nu reacţionaţi la fiecare răspuns cu o nouă întrebare.

Ø      Feedback-ul susţine comunicarea autentică între consilier şi client.

Ø      Furnizarea de informaţii. În funcţie de cunoştinţele, atitudinile şi abilităţile  pe care le identifică consilerul la nivelul clientului, trebuie să transmită informaţii.

Ø      Parafrazarea este abilitatea de reformulare a ceea ce este esenţial în mesaj. Are ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul sau problema în discuţie; permite consilierului să îşi clarifice dacă a înţeles corect mesajul transmis de client.

Ø     Reflectarea este expresia înţelegerii de către consilier atât a conţinutului informaţional cât şi a stării emoţionale transmise de client. Ea dă subiectului sentimentul că este ascultat şi că ceea ce exprimă sau trăieşte este important. Prin reflectare consilierul ajută clientul să se clarifice pe sine şi validează trăirile emoţionale ale acestuia.

Ø     Sumarizarea este o modalitate de a concentra într-o manieră organizată aspectele importante ale discursului interlocutorului. Se utilizează pentru stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare a unei teme sau pentru clarificarea perspectivelor clienţilor asupra alternativelor de abordare a unui subiect.

BIBLIOGRAFIE

1. Băban, A. coordonator (2001)   Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere     Imprimeria Ardealul,  Cluj Napoca
2. Brown, D.,  Brooks, L. and asociates  (1990)   Career choise and development. Second edition    Jossey – Bass publishers, San Francisco – Oxford.
3. Dafinoiu,I. (2001) Elemente de psihoterapie integrativa Editura Polirom, Iaşi
4. David, D (2003)  Psihologie clinică şi psihoterapie Editura Polirom Iaşi

5.      Ivey, A., Gluckstern, N., Bradford Ivey, M. (1999)    Abilităţile consilierului. Abordare din perspectiva microconsilierii    Editura RisoPrint, Cluj Napoca

6. Holdevici, I., Neacsu, V. (2006) Consiliere psihologica si psihoterapie in situatiile de criza  Editura Dual Tech, Bucuresti
7. Holdevici, I. (1996)  Elemente de psihoterapie Editura All Educational,  Bucureşti
8. Mois, A., Plosca, M. (2001) Consiliere privind cariera Editura Dacia, Cluj-Napoca
9. Zunker, G. V.  (1998)    Career couseling. Applied concepts of life planning. Fifth edition     Brooks/Cole Publishing Company,  Pacific Grove .