A fi sau a nu fi ... mentor

“Un mentor este cel care ne permite sa ne vedem propriul potential” Oprah Winfrey

Iata deci o ocupatie care nu numai prin definitie dar si prin status este ceva clar benfic, constructiv si necesar in societatea de azi unde din ce in ce mai multi tineri se simt izolati, singuri si fara speranta. Pentru noi, cei care incercam in fiecare zi sa fim mentori pentru altii, nimic nu este mai multumitor decat sa vedem un potential atins, o viata schimbata, un suflet vindecat. Sunt aceste reusite care ne conving de fapt sa mergem mai departe, sa contiuam sa ajutam, chiar in locurile si in cazurile cele mai dificile.  In aceasta calatorie pe care o parcurgem impreuna cu voluntarii sau chiar cu oricine altcineva care are nevoie de sprijin, avem nevoie de ajutor, de cunostiinte teoretice si practice care sa ne  ajute si pe noi la randul nostru sa fim mai eficienti si mai folositori. Oportunitati de perfectionare ca acest curs sunt mai mult ca binevenite si personal am gasit toate informatiile parcurse foarte folositoare si m-au facut sa regandesc anumite decizii si atitudini pe care le aveam.

Iata-ne deci, in teorie cel putin, inarmati cu sabia inflacarata a cunostiintelor teoretice si cu scutul arzator a dorintei de a asista si ajuta voluntarul sa se dezvolte, sa-si dezvolte increderea in sine, sa devina independent, autonom si matur. Cu siguranta deci, traim toti vieti binecuvantate, linistite, satisfacuti fiind de ceea ce facem, impacati cu universul. Bravo noua! ... Sau poate nu.

Greutatile cu care ne confruntam insa sunt de multe ori prea mari si prea fundamentale pentru o biata sabie tocita si un scut ruginit sa poata rezolva. In timp ce noi ne straduim sa ne punem la punct calitatile noastre de mentori, uitam de multe ori ca adevaratul obstacol cu care ne luptam este insasi mentalitatea celor pe care incercam sa ii ajutam. Personal am fost si prezentat in mai multe ocazii programul si idea de EVS si pot spune fara ezitare ca atitudinea generala fata de acest concept, si de fapt fata de cam aproape tot ce nu e scris pe skype, facebook sau myspace de vreun adolescent corigent american, este un negativa si suspicioasa. Probabil ca mentor ar trebui sa ma bucur ca majoritatea tinerilor dau dovada de destula incredere de sine atunci cand intreaba arogant in mijlocul prezentarii ce castigam noi din asta si ce „vrajeala” incercam sa le vindem. Sali goale, comentarii copilaresti, dezinteres, neincredere, sunt doar cateva dintre problemele cu care ne confruntam ca mentori chiar inainte de incepe procesul in sine.

In momentele grele sunt sigur ca ne intrebam, in fuga binenteles, de ce facem ceea ce facem, de ce incercam iarasi si iarasi, frustrati fiind la fiecare pas. Fiecare dintre noi, sunt sigur, are un raspuns diferit la aceasta intrebare. Personal ma lupt pentru acei unu la suta care ma asculta, care au curajul sa creada, care dovedesc ca au principala caracteristica a unui voluntar: „Vointa de a invata si de a se dezvolta”